Funcționalitatea egoismului

“Nevoia de supraviețuire ne direcționează către a ne focaliza mult pe noi înșine și pe ceea ce ne dorim. Dorința de a ne fi bine este ceva ce ne duce la a simți frică, furie, și la a avea diverse reacții în relațiile noastre care îi pot răni pe ceilalți, dar care ne ajută pe noi să simțim că suntem în control, în siguranță.” - spun acest lucru în variate forme și contexte profesionale.

“Și atunci oare asta nu înseamnă că sunt egoist/ă?” - întrebare pe care o aud de foarte multe ori ca răspuns.

Aș vrea să introducem aici o diferențiere între două concepte: „a fi egoist” și „a avea grijă de noi înșine” (în engleză diferențierea se face între “to be selfish” și “to self-care”). Există o linie fină între cele două și dacă ar fi să descriem pe cineva care este, mai degrabă, egoist, atunci acel cineva începe marea majoritate a conversațiilor cu “eu”, ia ultima prăjitură de pe tavă fără a cumpăra o tavă nouă, iar poveștile sale sunt mai palpitante, mai emoționale și par a fi mai dramatice decât a celorlalți; iar pe lângă toate acestea, de puține ori îi întreabă pe cei din jur: “hey! Și tu cum mai ești?”

egoism 2.png

Dacă întrebăm în jurul nostru, cel mai probabil vom primi o descriere cum că oamenii egoiști se pun tot timpul pe primul loc. Pe de altă parte, formarea mea în știința relațiilor mă face să nu îmi fie suficientă această explicație. Nu știu dacă este vorba de a ne pune pe noi înșine primii (ne amintim ce scriam mai sus cu nevoia bazală de supraviețuire a speciei), ci poate ține mai degrabă de respectul pe care îl avem unii pentru ceilalți. Să exemplificăm: atunci când călătorim cu avionul, ni se spune de fiecare dată că, în caz de depresurizare a cabinei, e nevoie să ne punem mai întâi noi masca și apoi să îi ajutăm pe ceilalți. Aici se ajunge la o ecuație simplă: trebuie să avem mai întâi grijă de noi înșine, pentru a îi putea ajuta și pe cei din jurul nostru. Cum am putea avea grijă de relațiile pe care le formăm, dacă nu ne uităm suficient de mult în interiorul ființei noastre pentru a ști ce ne place și ce nu, ce ne dorim, și ce am vrea să nu mai fie?

Astfel, cum ar fi să privim egoismul disfuncțional -dacă ar fi să îl etichetăm în vreun fel- ca fiind acte repetitive pe care cineva le face și care nouă ne provoacă disconfort. Iar ce contează poate mai mult, aceste acte repetitive sunt făcute chiar după ce noi, într-o manieră empatică, am transmis celeilalte persoane felul în care comportamentul lor ne afectează, atât pe noi, cât și relația pe care o avem. Încercând să facem acest exercițiu ne va fi mai ușor să facem diferența între egoism și comportamente care sunt, de fapt, greșeli; greșeli pe care ceilalți le fac sau comportamente pe care le au pentru că poate nu au imaginea de ansamblu, nu își dau seama cum ceea ce fac ar putea să îi afecteze pe ceilalți, nu au ascultat cu atenție perspectiva celuilalt. În acest mod apare o diferența majoră între a avea grijă de noi înșine și a nu ne păsa de cei din jurul nostru.

egoism 1.png

Încă de mici, mulți dintre noi primim o educație îndreptată spre a urmări ce facem, pentru a nu fi evaluați ca fiind egoiști: “ai grijă de cei din jur”, “nu te gândi numai la tine”. Cred, totuși, că acest concept nu este înțeles pe deplin. “Auto-compasiunea sau iubirea de sine nu pot exista fără un act de egoism. Ele sunt fețe ale aceleiași monede. Calea către iubirea de sine poate fi dobândită prin arta și actul pe care noi îl numim egoism”, spune Shaelyn Pham, psihologul care a scris cartea The Joy of Me - The Art of Being Selfish. Ea nu este de acord cu eticheta negativă pusă egoismului, dar susține faptul că este important să facem această distincție între a avea grijă de noi și de emoțiile noastre și a fi lipsiți de respect, nechibzuiți în reacțiile pe care le avem. Practic, egoismul funcțional sau grija față de noi înșine nu ar trebui să îi doară pe cei din jur.

Actul de egoism funcțional este felul în care îți dai seama care sunt nevoile pe care le ai, iar egoismul disfuncțional este cel prin care îi rănești pe ceilalți, cerându-le să îți îndeplinească aceste nevoi sau nevoi pe care nici tu nu le cunoști în detaliu.

Actul de egoism funcțional este felul în care te cunoști și îți dai seama care sunt nevoile pe care le ai, iar egoismul disfuncțional este cel prin care îi rănești pe ceilalți, cerându-le să îți îndeplinească aceste nevoi sau nevoi pe care nici tu nu le cunoști în detaliu. Auzim de atât de multe ori faptul că noi suntem responsabili pentru fericirea noastră. Astfel, a ne gândi la noi nu este un lucru negativ, însă el devine negativ atunci când este prea intens și prea frecvent; iar atunci când nu știm cum să transmitem celorlați ceea ce ne dorim, ne impunem, fie prin a cere prea direct și a răni, fie prin a nu spune nimic, dar a aștepta ca restul să știe ce vrem. În concluzie, la fel ca în orice, balanța este cheia pentru a obține starea de bine.

Ce putem face pentru a ne cunoaște mai bine din perspectiva egoismului sau grijii față de sine? Pentru început, putem să răspundem câtorva întrebări: am făcut ceva azi care a fost prea mult îndreptat către sine? Puteam face lucrurile diferit? Am rănit pe cineva atunci când am făcut asta? Oare în conversațiile mele, balanța dintre a vorbi despre mine și a-l asculta pe celălalt este una echilibrată?

Ne vedem tot aici, săptămâna viitoare, pentru a descoperi împreună alte tehnici pentru a ajunge să ne cunoaștem mai bine când vine vorba de noi înșine și egoismul nostru funcțional sau...disfuncțional.

Alexandra Crăciun