Tehnici pentru grija de sine

Săptămâna trecută am scris un articol despre diferența dintre egoism și grija față de sine, și despre cum egoismul disfuncțional este cel care implică “tranzacții” unidirecționale. Pe de altă parte, grijă față de sine implică punerea propriei măști de oxigen, pentru a putea să îi salvezi pe cei care au nevoie. Și auzim de atât de multe ori: “dacă nu te iubești pe tine însăți, cum vrei să te iubească ceilalți” sau “dacă nu ai grijă de tine, cum vrei să ai grijă de ceilalți”.

Anul acesta am simțit asta mai mult decât oricând. A fost un an în care, împreună cu colegele mele, Adela și Oana, am construit mult în jurul a ceea ce noi numim Holo-Psihologie pentru Comunitate. Iar acest proiect a necesitat resurse din partea tuturor pentru a-și atinge obiectivele. Considerăm că am reușit să transmitem un mesaj puternic comunității de specialiști și publicului larg, dar acest rezultat a venit cu mai puțină grijă față de noi, cu golirea butoiului de resurse, mai ales că o bună parte din ele merg către clienții de la cabinet. Am mai avut astfel de perioade de-a lungul carierei mele, așa că știu că acum urmează o perioadă în care să mă refac și știu că asta nu înseamnă că mă transform într-o egoistă, ci că am nevoie să am grijă de mine, pentru a mă putea reîntoarce cu forțe proaspete din ianuarie. Însă, știu că pentru asta e nevoie de câteva elemente importante, dacă nu chiar necesare, pentru starea de bine.

Untitled-1.png

În primul rând, e nevoie să avem o analiză a trecutului și o împăcare cu acesta. Să ne înțelegem, când spun împăcare nu mă refer la a ne bate singuri pe umăr și a zice: “Eh! Atât ai putut! Asta este!”. Împăcarea înseamnă a accepta ce s-a întâmplat, a trage învățăminte și a te ierta pentru ce nu ai știut să faci la momentul respectiv. Acum, cu alți ochi, cu siguranță, fiecare dintre noi, am face diferit și am lua unele decizii altfel. S-au întâmplat atât de multe anul acesta încât am o lista lungă de analizat în următoarea perioadă. Am făcut greșeli? Oh! Și încă câte! Știu că nu pot schimba ce am făcut atunci când am greșit, dar pot face lucrurile altfel de acum înainte, fără să îi rănesc pe cei din jur și fără să mă rănesc pe mine însămi.

Urmează o perioadă încărcată de momente plăcute. Cel puțin așa sper să fie pentru fiecare dintre noi. Dar nu este suficient ca aceste momente să existe, ci e nevoie ca ele să fie trăite din plin. Și anume, să fim cât mai prezenți în viața noastră, să simțim gustul fiecărei gustări, să ne bucurăm de mirosul bradului, felul în care strălucește zăpada încă necălcată, râsetele celor din jur, îmbrățișările celor cu care nu ne-am întâlnit de ceva vreme. E nevoie să îi dăm minții o pauză de la a judeca orice se întâmplă în jur și să ne concentrăm atenția pe lucrurile pe care le avem și care se întâmplă, folosindu-ne de toate simțurile (văz, auz, gust, miros, atingere). E duminică după masă, în momentul în care scriu acest articol, iar când ne-am trezit aveam impresia că doar în povești poate să fie la fel: o grădină plină cu zăpadă și ninsoare neîncetată, râsete de copii care construiau un om de zăpadă, un frig care simțeam cum îmi taie obrazul, o cană cu vin fiert și miros de clătite. Spre deosebite de alte zile, acum chiar simt că am trăit conștient.

Așa că vă invit să faceți o analiză și un plan conform celor trei elemente de mai sus și nu pot decât să vă doresc să vă iertați, să trăiți prezentul într-un mod conștient și să sperați la bine când vă gândiți la viitor.  

Cât despre viitor, vorba aceea, “numai de bine!” Nu aș vrea să construim iluzii, iar studiile ne spun că afirmațiile motivaționale pot duce, pe termen lung, mai degrabă la emoții negative, decât să ajute. Dar putem să facem diferența între așteptare și speranță. Putem spera să avem un an extraordinar, dar să nu ne așteptăm să fie unul extraordinar. Când apar așteptările, orice mic lucru care nu este în graficul imaginat de noi, ne poate crea un mai mare disconfort. Mi-a plăcut mult ce am făcut anul acesta și sper că lucrurile vor continua într-o direcție la fel de bună. Dar la fel de bine știu că voi mai greși, că voi face lucruri de care, apoi, îmi va părea rău. Sper, însă, să învăț la fel de multe din ele pe cât am învățat în anul ce trece.  

Făcând toate aceste lucruri înseamnă să avem grijă de noi, înseamnă să ne punem masca de oxigen pentru a putea să fim alături de cei din jur atunci când ei ne vor solicita. Așa că vă invit să faceți o analiză și un plan conform celor trei elemente de mai sus și nu pot decât să vă doresc să vă iertați, să trăiți prezentul într-un mod conștient și să sperați la bine când vă gândiți la viitor.  

Cu drag,

Raluca


Alexandra Crăciun