Individul din Companie

M-am gândit mult zilele acestea dacă să scriu sau să nu scriu aceste rânduri. Desigur, la bază este frica de a fi judecată prea aspru și de a fi considerată nu destul de competentă în ceea ce fac. Iar apoi, urcată fiind pe un val al confruntării propriilor frici, am zis că o fac. 

Lucrez de ceva vreme, fie individual, fie în echipe cu oameni din companii, iar unul dintre lucrurile pe care le-am observat este că aceste “beneficii” orientate înspre înțelegerea și îmbunătățirea mecanismelor personale de funcționare le sunt, de multe ori, oferite angajaților cu scopul de “a le lua ochii”. Puține sunt organizațiile care sunt, în adevăratul sens al cuvântului, orientate către oameni și către bună starea lor. Oh, și când le găsesc, îmi vine să mă mut cu ei așa îmi sunt de dragi (:D). Eu înțeleg extrem de bine nevoile unui companii mari (sau mici) de a crește și de a avea grafice care arată tot mai încurajator (spre surprinderea mea, înțeleg destul de bine și graficele), însă cred că se uită că acele grafice au în spate un număr mare de oameni cu nevoi, dorințe, dureri, frustrări (personale sau profesionale) care dacă nu sunt adresate riscă să escaladeze și să modifice, om cu om, graficul de creștere al companiei.

Multe dintre training-urile pe care le întâlnesc sunt focalizate pe soft skills cu tematici atât de mult utilizate: time management, stress management și poate niște training-uri de comunicare în care, de fapt, de multe ori comunicarea este unidirecțională. Am înțeles că în coaching e nevoie să ai un model după care să te ghidezi, că lucrurile merg mult pe motivare și pe prospecție însă, eu am simțit în munca mea că nu este de ajuns. Iar apoi, psihologul cu studii multe din mintea mea mi-a spus: normal că nu este de ajuns pentru că dacă ne uităm la structurile cerebrale de bază: trunchi cerebral, sistem limbic și cortex prefrontal consider că este necesar să îndeplinim nevoile umane în ordinea organizării lor. Pornim de la premisa că nevoile din trunchiul cerebral (apă, hrană, somn, aer și sex) sunt îndeplinite (sau marea lor majoritate!).

Înainte să trecem la munca de care este responsabil cortextul prefrontal, adică tot ce ține de sens și semnificație (procesele decizionale, raționamentul, rezolvarea de probleme etc) e musai să ne uităm la nevoile din sistemul limbic (siguranță, conectare, a fi înțeles, acceptat, validat, gestionarea eficientă a emoțiilor) care sunt următoarele pe scara evoluției. Astfel, putem discuta oricât despre tehnici de comunicare eficientă dacă aceste tehnici nu vin pe un “teren fertile”. Înainte de orice este esențial să adresăm nevoile fiecărui individ și apoi să venim cu comportamente specifice. Comportamentul, de exemplu,  este ultimul dintr-un șir lung de procese care se petrec în mintea umană. El este o consecință a unor nevoi și a unor mecanisme cognitive pe care dacă nu le abordăm riscăm să nu producem o schimbare pe termen lung.

 
RA-17-blog-companie.png

Dacă lucrați într-o companie sunt sigură că ați observant, cel puțin o dată, acest fenomen. Apare un training nou, cu mare avânt ne bucurăm că vom învăța abilități și tehnici noi, de multe ori sunt cam aceiași oameni care participă la astfel de evenimente pentru că ei sunt “cei interesați de dezvoltare personală”; dacă training-ul nu e o opțiune, ci e o obligație atunci sunt câțiva frustrați care vor sta acolo dar nu vor produce schimbare pentru că, de multe ori, training-ul nu este despre ei, ci este despre companie. Ori eu am învățat, de când practic psihoterapia și de când țin cursuri și training-uri, că orice formare pentru a funcționa este nevoie să fie, în primul rând, despre fiecare individ în parte și apoi despre grup și despre obiectivele companiei. Sigur, asta poate să fie mai costisitor ca timp, poate ca resurse emoționale, poate chiar financiar însă, cred cu tărie că este o abordare mult, mult mai funcțională pentru a produce schimbare pe termen lung.

Astfel, realitățile interne și externe ale unei companii sunt, în mare parte, modelate de către setările mentale ale celor care o compune. Seturi mentale care au, ca prim scop, supraviețuirea propriei persoane, bună-starea propriei persoane și apoi a comunității, organizației, societății. A încerca abordarea accesării mecanismelor cognitive și a nevoilor emoționale și de conectare bazale se poate transforma într-o sursă de înțelepciune majoră pentru o companie, poate oferi o paletă mult mai largă de alegeri comportamentale și, cel mai important, poate să ii ofere cortexului prefrontal (adică cel care se ocupă de productivitate) platforma necesară pentru a produce ceea ce individul și compania, împreună, au nevoie. 

Raluca Anton