Scrie-ți viitorul!

Știți care este una dintre cele mai dificile misiuni ale unui psihoterapeut/coach/trainer când lucrează cu clienții lui? Să îi convingă să își facă temele/ să își completeze sarcinile pentru următoarea întâlnire! Și nu doar să îi convingă să și le facă, ci și să se asigure că ei mențin acest comportament pe termen lung. Orice schimbare necesită eforturi și orice efort își dorește să fie evitat. Cui îi place să facă ceva ce nu îi vine în mod natural pentru un beneficiu care va veni la un moment dat și nu pentru unul imediat?

Pe de altă parte, însă, studiile ne arată că unul dintre cele mai utile comportamente pe care le putem avea, indiferent de faza de cunoaștere personală în care suntem, este acela de a scrie. Fie că suntem la începutul analizei propriei persoane, fie că deja am trecut prin diverse exerciții de auto cunoaștere, a scrie, desigur într-o manieră ghidată, are beneficii pe care puține dintre tehnici le mai au.

Dacă ne-am uita mai în amănunt la acest comportament, se pare că scrisul obiectivelor, planurilor, intențiilor pe care le avem duce, mai degrabă, la îndeplinirea lor, decât nerealizarea acestui comportament și doar păstrarea acestora în minte. Gail Matthews a studiat acest fenomen pornind de la un articol din 1996 din revista “Fast company”; acesta susținea că prin 1953, un studiu care s-a desfășurat la Universitatea Yale a demonstrat că persoanele care își notează obiective specifice în legătură cu viitorul lor au șanse mai mari să aibă succes, decât cei care nu își scriu aceste obiective sau cei care nici măcar nu le au. Se pare că această revistă este una dintre cele mai urmărite de către cei care activează în domeniul coaching-ului și dezvoltării personale sau de business. Problema cu acest studiu este că... el nu a fost derulat niciodată! Revista doar a construit un astfel de scenariu pentru a-și susține validitatea informațiilor. Nici nu are rost să insist aici cât de importantă este abilitatea celor care lucrează în domenii ca psihologie, training, coaching etc să știe să citească corect studii științifice.

obiectivele.png

Oricum, Matthews și-a dorit să testeze această teorie pornind de la articolul din revistă, articol care a devenit, pe vremea aceea, chiar o legendă urbană printre cei care activau în domeniul dezvoltării personale. Ce a făcut? A înrolat într-un studiu 267 de participanți cu vârste între 23 și 72 de ani care lucrau în diverse organizații, cu diverse afaceri, companii, deci aveau un spectru larg de activități. Apoi, i-a împărțit aleatoriu în cinci grupuri:

  1. Persoanele înrolate în Grupul 1 trebuiau doar să se gândească la obiectivele pe care își doresc să le îndeplinească în următoarele 4 săptămâni și să își evalueze fiecare scop în funcție de dificultate, importanță, măsura în care au abilități și resurse pentru a-și îndeplini acele obiective, angajamentul și motivația și dacă au mai avut acest obiectiv anterior și dacă da, atunci care a fost rezultatul atunci.

  2. Grupurile 2-5 trebuiau să își noteze obiectivele pe care le au și să le evalueze pe aceleași dimensiuni la fel ca Grupul 1, DAR apăreau aici câteva diferențe în cerințe:

  1. Cei din Grupul 2 trebuiau să facă exact ca grupul 1, dar să își scrie obiectivele și variabilele menționate mai sus,

  2. Cei din Grupul 3 trebuiau să își mai noteze și acțiunile pe care le vor face pentru fiecare obiectiv,

  3. Cei din Grupul 4 trebuiau să își scrie obiectivele, să scrie acțiunile și să le împărtășească apoi cu un prieten,

  4. Cei din grupul 5 aveau cel mai mult de lucru: trebuiau să realizeze toate lucrurile de mai sus și să trimită un raport de progres săptămânal unui prieten.

Dacă ar fi să dăm câteva exemple de obiective pe care cei din studiu și le-au propus atunci acestea ar fi: să finalizeze un proiect, să își crească veniturile, să crească productivitatea, să îmbunătățească un proces, să își crească performanța pe o anumită sarcină, să reducă nivelul anxietății cu privire la lucruri care țin de muncă, să învețe o abilitate nouă sau chiar abilități foarte specifice: să vândă o casă, să scrie o documentație, să citească o carte.

Dintre cei implicați în studiu, 149 au finalizat ceea ce li s-a cerut. Ei erau cei care, la final, trebuiau să își evalueze progresul și gradul în care și-au îndeplinit obiectivele. Iar acum, cum arată cele mai importante dintre rezultatele studiului și care susțin, de fapt, ipoteza pe care această cercetare a avut-o:

  1. Grupul 1 - 43% fie și-au îndeplinit obiectivele, fie erau la jumătatea drumului pentru a și le îndeplini,

  2. Grupul 4 - 62% fie și-au îndeplinit obiectivele, fie erau la jumătatea drumului pentru a și le îndeplini,

  3. Grupul 5 - 76% fie și-au îndeplinit obiectivele, fie erau la jumătatea drumului pentru a și le îndeplini.

Practic, angajamentul pe care ni-l luăm în legătură cu a realiza ceva ce ne propunem are șanse mai mari să fie îndeplinit dacă notăm și dacă lucrăm colaborativ. Dacă ar fi să gândim în termeni mediatori mai specifici, atunci am putea spune că pentru apariția acestor rezultate pozitive, variabilele mediatoare sunt: responsabilitatea, angajamentul și faptul că notăm ceea ce ne propunem.

Apoi, “a ne scrie viitorul” se pare că ne duce la finalizarea obiectivelor pe care le avem sau la succes, dacă acesta este conceptualizat în termeni de reușită în îndeplinirea a ceea ce ne propunem.

Mi-am dorit să descriu puțin felul în care s-a desfășurat acest proces, tocmai pentru a se putea observa faptul că în spatele unor procente pe care le citim în diverse materiale, stă un proces de gândire și analiză amplu pe care este util, așa cum spuneam și mai sus, mai ales dacă lucrăm în domeniul coaching-ului, training-urilor, grupurilor de suport sau chiar dacă suntem în poziție de leadership, să îl înțelegem. Pe lângă faptul că ne ajută să ne creștem credibilitatea, ne ajută să înțelegem mecanismul din spatele rezultatului și astfel, ne este mult mai ușor să explicăm tehnica și să îi susținem pe cei implicați în a realiza ceea ce își propun.

Apoi, “a ne scrie viitorul” se pare că ne duce la finalizarea obiectivelor pe care le avem sau la succes, dacă acesta este conceptualizat în termeni de reușită în îndeplinirea a ceea ce ne propunem.

Vă invit, astfel, la un exercițiu: începeți simplu, prin a vă lua o agendă care să vă placă și care să nu vă incomodeze la purtat, notat etc (ne amintim că micile lucruri care ne deranjează ar putea da peste cap tot procesul). Apoi vă rog să urmăriți pașii:

  1. Începeți prin a nota, timp de două săptămâni, obiectivele pe care le aveți,

  2. După cele două săptămâni de exercițiu, notați obiectivele pe care le aveți pentru următoarele două săptămâni și atribuiți-le comportamente specifice,

  3. După cele două săptămâni, notați obiectivele și începeți prin a le evalua pe diverse scale care vă sunt de interes (dacă vă uitați mai sus, cele propuse în studiu erau: dificultatea, importanța, măsura în care aveți abilități și resurse pentru a îndeplini acele obiective, angajamentul și motivația și dacă ați mai avut acest obiectiv anterior și dacă da, atunci care a fost rezultatul),

  4. În tot timpul acesta, căutați-vă un partener cu care să faceți, constant, acest exercițiu,

  5. În momentul în care l-ați găsit, începeți să împărtășiți împreună cu el lucrurile pe care vi le propuneți și felul în care decurg ele,

  6. Pe măsură ce înaintați în acest demers, puteți renunța la a vă scrie săptămânal și puteți trece la a vă scrie bilunar, apoi lunar. Nu aș renunța de tot la a împărtăși cu cineva, pentru că știm că asta ne crește atât nivelul de responsabilitate, cât și angajamentul în sarcini.


Succes!

Aștept feedback din partea celor care încep acest exercițiu și poate mai au nevoie de ghidaj :)

Alexandra Crăciun