Performanța de dincolo de abilitățile practice = companii conștiente!

Activitatea mea principală, de-a lungul timpului, a fost în domeniul psihoterapiei. Spun mereu că simt că am o profesie în care sunt privilegiată, pentru că aflu poveștile oamenilor cu care lucrez, uneori chiar înainte ca ei înșiși să le afle - într-un mod coerent, organizat și cu sens. Pentru că sensul este ceea ce mintea noastră dezvoltată își dorește să găsească în orice ni se întâmplă.

companii constiente.png

De când cu noile locuri de muncă, cu felul în care s-a schimbat piața muncii și cu noile generații de tineri care lucrează în companii, am învățat, tot de la clienții mei, tot mai multe lucruri despre cum poveștile individuale ale fiecărui om dintr-o companie trebuie să construiască o singură poveste cu sens, aceea a locului în care ei lucrează. Iar asta s-a suprapus peste niște nevoi noi ale unei generații noi. După ce am început o formare specifică în managementul relațiilor și am început să lucrez în cabinet cu parteneri de cuplu, am început să îmi dau seama că îmi doresc ca aceste cunoștințe să fie transferate la nivel macro, pentru că nevoile pe care le avem în relațiile de cuplu sau în relațiile cu cei dragi, le avem și la locul de muncă, doar că se manifestă diferit și au amplori diferite în funcție de context. Însă tot poate apărea suferința emoțională dacă ele nu sunt îndeplinite. Noroc cu psihologia, care acum câteva decenii a decis să devină știință și care ne arată că avem câteva nevoi generale în relațiile noastre semnificative; și, chiar dacă nu ne place să credem asta, și relațiile de la locul de muncă pot deveni relații semnificative. Petrecem mult timp și implicăm mult efort în acele relații, astfel că și acolo se pot construi prietenii pe viață sau putem găsi oameni semnificativi, care să ne fie alături o bună bucată de vreme. În plus, petrecem alături de colegii noștri mai mult timp decât petrecem cu familia noastră, dacă scădem timpul petrecut dormind.

Climatul organizațional este un termen vechi în literatura de specialitate (Jones & James, 1979), dar nou pentru mine și mă bucură că l-am descoperit acum, după o formare în managementul relațiilor; și prin studiul celor care sunt împreună, cu care încerc să găsesc un mod de exprimare care să rănească mai puțin și care să îi păstreze cât mai funcționali. Dacă ar fi să punem asta în alți termeni: cu cât sistemul limbic are mai puțin de lucru, cu atât cortexul prefrontal poate munci eficient, deci ne poate ajuta să fim performanți. Hotter (1993) spune că acest climat psihologic dintr-o companie influențează mai tare acțiunile angajaților decât calitățile lor individuale. Practic, companiile angajează oameni cu anumite calități, oameni care, aparent, au cunoștințele și aptitudinile necesare pentru a fi productivi, însă, ajunși într-un climat psihologic disfuncțional, toate aceste lucruri nu mai contează. Suntem ființe sociale și suntem influențați de ce se întâmplă în jurul nostru și de atitudinile pe care le vedem în jur, așa că orice companie trebuie să acorde atenție acestor procese, dincolo de a oferi pachete atractive de beneficii pentru angajații ei. Și dacă nu ține cont de acestea pentru indivizii din companie, atunci trebuie să țină cont pentru performanța lor, pentru care sunt plătiți în fiecare lună.

Pentru a putea construi o comunitate sigură din punct de vedere emoțional și psihologic, avem nevoie să ne cunoaștem oamenii, vulnerabilitățile lor, și modul de comunicare adecvat în funcție de toate acestea.

Acest climat psihologic poate fi evaluat și se pot găsi mediatorii care îl influențează, pentru a se putea lucra mai apoi asupra lui. Dar știm că unul dintre cele mai importante aspecte este cât de în siguranță se simt oamenii la locul de muncă. Iar acum, într-o lume în care mulți dintre noi avem tot ce ne trebuie pentru a fi în siguranță, acest concept se evaluează din perspectiva relațiilor prin măsura cuvintelor pe care le folosim. Iar limbajul nu ar trebui să fie unul de lemn, echilibrat din perspectiva cuvintelor înșiruite într-o propoziție, ci să fie adaptat oamenilor cu care lucrăm. Pentru a putea construi o comunitate sigură din punct de vedere emoțional și psihologic, avem nevoie să ne cunoaștem oamenii, vulnerabilitățile lor, și modul de comunicare adecvat în funcție de toate acestea. Și nici măcar nu e nevoie să cunoaștem fiecare individ din companie pentru a putea face asta (decât dacă suntem o companie mică), ci e nevoie să îi învățăm pe cei care sunt lideri formali sau informali să recunoască trăsături și să știe cum să comunice în funcție de ele. Până la urmă, oricât de complexă este ființa umană, putem face categorii, iar apoi predicții în funcție de ele.


La cât mai multe #companiiconștiente.


Alexandra Crăciun